Frumusețea nu are vârstă

Ne strânsesem o mâna de tineri sa ajutam la împachetarul unor colete cu diverse cărți care aveau sa fie trimise in toată țara. Cărțile conțineau învățătura biblica si erau trimise gratuit. Auzisem, in timp ce lipeam timbrele, ca mulți dintre cei care le primesc nici nu se străduiesc sa le mai deschidă . Le arunca direct odată ce vad expeditorul.

“Ce trist” ma gândeam. “Acești oameni arunca la gunoi poate chiar mântuirea ce poate sa ii salveze . Dar pana la urma nu e treaba mea. Eu ajut, trimitem si mai departe Domnul este cel care îndruma toate lucurile. ”

Afara ploua. In timp ce lipeam acum timbrele, pe usa intra o femeie subțirica si bătrâna si , scuturându-și picioarele de noroi pe covorul din fata ușii, a început încet sa cânte. In ciuda ploii de afara, ea părea ca vine dintr-o vacanța relaxanta la soare, foarte fericita si mergând, parca dansa.
“Ce ciudată femeie. Sigur e bolnavă sau ceva are, la vârsta ei” am tras eu concluzia imediat si înainte de a-mi continua treaba , am mai aruncat o privire spre ea. Femeia s-a îndreptat spre cea mai grea parte a misiunii noastre, si anume să ridice fiecare colet de jos si să le aranjeze frumos, toate la un loc si sa le verifice dacă sunt în regula înainte de a fi livrate.
Cântând, a început sa își facă treaba cu foarte mult entuziasm. Am observat că si ceilalți șușoteau între ei și zâmbeau ironic. In mica pauză ce am făcut-o pentru a mânca ceva cu tinerii, am luat un pahar de apă si m-am dus către această femeie. Uitându-mă la ea, am putut observa cât de plăcuta este la înfățișare si ce fericire exprima cand erai in preajma ei. Am hotărât sa o ajut, ca sa pot sta lângă si să intru in vorba cu ea.

A început sa vorbească despre Domnul Isus si mai canta câte un vers, mai zâmbea la mine, mai ridica un colet si eu uitându-ma la ea, am început sa o invidiez. “Cum poate să fie asa plină de pace si cum de ma face să nu mă mai satur să o ascult ?” Era o prezență plăcută în preajma ei.

Vorbind cu ea, am înțeles ca este o femeie credincioasa si care se roagă mult. Rugându-se, azi de dimineața, in timp ce ploua afara, mi-a spus ca la întrebat pe Isus cum poate sa il slujească astăzi. Mi-a spus ca Domnul a îndrumat-o sa vina aici si fericita a răspuns imediat invitatiei.

Mi-a spus ca ea nu vrea sa fie nefolositoare, in ciuda bătrâneții , știe ca Domnul are si pentru ea locuri in care sa o folosească . Si ca in fiecare zi, își începe ziua cu “Astazi ce pot face pentru împărăția Ta? Astăzi unde vrei sa ma trimiți? Astăzi cum dorești sa Iti slujesc ?” Era atât de fericita lucrând si ajutând. Iar eu, m-am trezit ca numai vreau sa plec de lângă ea.
Plecându-mi capul in jos si ridicând si eu un colet, mi-a fost rusine de mine, la gândul ce l-am avut atunci cand ma sunase sa ii ajut cu coletele. Mi-a fost rusine de comoditatea mea si de faptul ca am dat motiv pe o ploaie in mintea mea ca sa nu ies din casa sa ajut…

Au trecut luni de atunci, dar mi-a rămas in minte acea zi ploioasa de toamna si dorința mea a rămas aceeași din ziua aceea. Ba creste tot mai mult si anume, sa pot sa fiu si eu o prezență plăcută și să răspândesc frumusețea Lui prin mine în orice loc. Si sa ma duc unde El ma trimite.


Poza:Pinterest

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s