Poem 2 – Lutul-

Si Te-ai năltat la cer cand eu jos mă aflam

Si-a rămas înmărmurit de grijuri
Vasul de lut pe care Tu incă îl frământai..
                               ♦
Și-a terminat cu min’ oare lucrarea?
In inimă mereu venea un gând
Oare-a plecat si m-a lăsat in cioburi
Un negru si neterminat pământ?
                               ♦
Râzând, mulțimea arată cu mâna
“Ce dumnezeu e-acel ce te-a lăsat?”
Ce grija si ce lacrimă fierbinte
Pe-obrazului lutului acuma frământat!
                             ♦
Ei nu puteau privi decât de-afară
Căci gândul cel de sus li-era străin
Iar Cel ce a creat acum țărâna
Cerea din partea mea sa nu ma sting.
                            ♦
Dar ai plecat acolo sus Străine
Caci casă pe pământ Tu nu-mi găsești
Si lutul ce-si continuă lucrarea
Schimbat va fii-ntr-o zi in hainele cerești.
                           ♦
Caci greul pe pământ apasă tare
Si-aporpe c-a zdrobit credința mea
“Mai rabdă, mai înaintează
Eu sunt cu tine, nu te voi lăsa!”
                          ♦
Si am privit cum soarele răsare
Si Te-am vazut din nou asa cum ai plecat
Caci Te-ai întors acum sa-ti cureți vasul
Si strâns la piept, cu Tine M-ai luat.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s